marea cu păsări heraldice,
vilele de-a lungul falezei,
micul port tainic îmbrăcat în ceață,
grote antice și socluri de statui,
apa între maluri freamătă,
clipocește, în timp ce pescărușii
cocoțați pe valuri se clatină-n vânt,
zarea spintecată de la nord la sud
de un zmeu ce se plimbă nestingherit
pe cer în zilele limpezi,
ambarcațiuni pitorești
plutesc ca frunzele pe ape,
delicii de azur stins pe colinele din zare,
muzica absurdă a nopții
atârnă de urechile noastre,
orașul serenissim visează,
ochiul cu privirea obscură
vede suprafața lumii rotundă
cu acoperișuri bete,
cu frânghii de rufe legate de cer,
cu femei și bărbați de lut,
care se iubesc și se-njură,
nu e un peisaj suprarealist,
cu preerii zănatice,
și nici mahalale cu magazine uriașe,
nici zile sfinte de ciulama
sau catedrale închise
în care dorm veșnic sfinții,
aici e o lume ce poate fi atinsă
cu buzele, are mașini scumpe,
coconi și baiadere
senatori de paie și trompetiști,
trupuri întinse la soare,
fecioare las vegas și falși cowboy,
fragmente fatale ale unui vis
imaginat în arena unui circ de saltimbanci.
aici aș picta un alt paradis,
altfel decât Dante,
o commedia în văile raiului
în care oamenii goi
cum sunt mereu pe faleză,
ar fi imaginea unei democrații antice,
înghesuiți claie peste grămadă
sub un cer de ciment
într-un peisaj abstract
stau în soarele de după-amiezii,
lipsiți de vise,
gândind că viața e un compromis
între naștere și moarte.
joi, 29 august 2013
BLOG DE SCRIITOR 