href=”https://bucovu.wordpress.com/wp-content/uploads/2013/08/desert.jpg”>

nu mai alerga după vise poete

 

nu mai alerga după vise poete nu mai alerga

visele au aripi de ceară și zboară până

ce cad rănite de-o rază de soare în mare

lăsându-te gol precum clepsidra din care

 s-a scurs tot nisipul s-a spart prin sahare

adună-ți aripile și zboară pe-o iluzie-amară

desparte lumini siameze prin marile constelații

privește ca dante prin vreme spre alte poeme

trecute prin purgatoriu spre paradis și infern

lasă-ți iubita la margini de timp ea e iluzie

dragostea e o lămâie stoarsă de vlagă

nu mai aștepta seara cu lună cu stele când

pică tăcerea-n eternitate pe buzele tale amare

strânge în brațe pe nietzsche cu al lui supraom

așa grăita zarathusta și rătăcește-te prin ninive

prin palatul assurbanipal ascultând melodia

eternității care învinge totul în luptă cu egoul tău

lasă toamnele, frunzele și alte mărunțișuri

din care e făcută poezia metaforele curg singure

prin râuri, prin valurile mărilor sau oceanelor

prin cerul speranței care se dilată într-un univers

mereu în expansiune cu alte lumi cu alte idealuri

iubita e o floare care se usucă la primele geruri

nu mai strânge în brațe vânt și neant ucigător

călugăr budist mergi cu șerpii în himalaia ta

acolo e învățătura tuturor filozofiilor

și poezia vieții din care vei învăța că

totul este deșertăciune și vânare de vânt…

 

 

 

luni, 12 august 2013<a