tu treci ca o regină peste vreme
prin valurile vieții care geme,
de-ar fi ca să vâslim iar înapoi
de-apururi am rămâne amândoi.
eu port în suflet lacrimile tale
și chipul tău mereu îmi iese-n cale,
mi-apare printre pulberea de sori
prin vise ce-o iau razna uneori.
ne strecurăm așa din astre-n astre,
printre necazuri grele și dezastre,
și risipim zăpezile din crâng
prin ochii tăi albaștri care plâng.
deși s-au vărsat rănile în piept,
eu stau străin de-o parte și te-aștept,
râmân mereu între iubiri și ură
avân în gând gingașa ta făptură.
marţi, 13 august 2013
BLOG DE SCRIITOR 