bacoviană

Cad peste mine gândurile grele,

Tărzii serenade cu viersul bizar,

Mi-e inima prinsă-n zăbrele,

Şi viaţa jucată de soartă  la zar.

Număr anii, lunile, zilele, orele,

Când singur cu mine la masă  stau

Aştept mereu cu drag primăverile

Şî-l citesc adesea pe Lenau.

Ciripesc amurguri pe buza de deal

Şi nu ştiu ce mai aştept,

Visele mele-s pierdute în ideal

Oare încotro mă îndrept?

Îmi pun dorul în în poezie,

Şi las la o parte orice suspin,

Adesa îmi pare că totu-i magie

Când mă înec în paharul cu vin.

În starea aceea de dulce durere,

Mi-apare prin fum trecutul boem,

Că viaţa-i ca vântul, o trecere

Cântată adesea într-un poem.

15 februarie 2011