sonet profan

sonet profan

O, dragoste, frumoasă carpatină,

Cioplita maiestos încet cu dalta

Ai răsărit ca soarele-n lumină,

Căzuta pe pământ cum nu e alta.

Cu  chipul tău s-au dedulcit profanii,

Şi ţi-au furat dulceaţa toţi amanţii

Şi faţa ta nu ţi-a brăzdat-o anii

Şi-au zornăit pe pieptu-ţi toţi tananţii.

În vremile de veghe, tenebroase,

Pierdute-n amintiri, tot mai departe,

Poveştile-ţi reînviau frumoase

Repovestite parcă dintr-o carte.

Te dezbrăcam cu ochii mei tăcut

Şi te zideam în mine ca pe Ana,

Cu tine-aş lua-o iar de la-nceput…

Şi m-aş zidi cu tine-n nemurire,

Nedespărţiti pe viaţă, drept altoi,

Pe-o pajişte întinsă de trifoi…

18 ianuarie 2011