ne-am turcit

De la un timp ne-am tot turcit

Şi ţara noastr-a sărăcit,

Au secat fântâni, urcioare,

Cristalinele izvoare

Vântul tot mereu ne bate

Viaţa-n noi mereu se zbate

Între traumă şi vis

Tot trecând pe interzis.

Visele decapitate

Între doruri şi dreptate

Ard în cerc uitat deschis

Într-un veşnic paraclis.

Trecerea e grea-n divan

Ne tot fură an de an

Precum iepurii si cerbii

Primăvara firul ierbii.

Vara noastră pe la umbră

E din ce în ce mai sumbră

Toamnele mai tuciurii

Primăveri fără florii

Iernile mai viscoloase

Ne bagă gerul în oase.

Am zugrăvit vechiul rai

Cu făină si mălai

Şi am spus mereu la glume

Tot făcând la gură spume.

O ţinem într-o dârvală

Fără nicio socoteală,

Ba că-i neagră, ba că-i albă

Ba că baba n-are salbă,

Tot alergând ca orbeţii

Ne-a roşit obrazul feţii.

Şi-am rămas la vorba ceea

Că suntem în lume-a treia.

Mereu ne-am înghitit ura

Tot strigând aiurea la uraaa!

Şi-uite aşa fără noroc

Am cam pus ţara pe foc.

17 ianuarie 2011