h1

litanie

28 Octombrie 2014

Litanie

 

eu nu mai am timp să aştept, e prea târziu,

de aceea scriu mereu, se-apropie ora fatală

când voi pleca în largul zării să cresc în mit

ca Odiseu care rătăceşte şi astăzi prin pustiuri,

voi face un popas lângă veşnicie ascultând

liniştea ascunsă din munţi şi păduri

cu toiagul tocit voi rătăci prin singurătăţi

fulgerând pe-o coamă de dor prin fantastica

 noapte a pământului cu visul cu care-am plecat

să-nconjur pământul şi lumile astrale;

mi s-au topit visele, s-au făcut ape călătoare,

drumul de la mine până acasă a-nţelenit,

cu iubire cu tot, s-a făcut golgotă,

valurile s-au spart şi-au rămas fărâme de catarguri,

ce plutesc în derivă pe-o mare-n furtună.

tinereţea m-a purtat prin fulgere,

fiecare iubire a fost o posibilă despărţire,

fiecare despărţire o posibilă reîntoarcere,

am încărunţit în somn, visând chipul iubitei,

umbra ei mi se arăta ca-n poveste

tot mai zveltă, mai bălae, cu litania pe frunte,

mă ruga  să mai stau să-i cădelniţez iubirea,

alergam să-i caut trupul şi ea devenise ştimă

printre ceţuri şi abise se depărta ca o arătare.

iubirile mele au apărut într-un amurg de toamnă

cu plopii înşiraţi ca nişte schelete pe cer

şi toate au dispărul în dimineaţa iluziilor

topindu-se în oglinzi de ape stătute,

lasă-mă,Doamne, lângă o fântână să mai sorb

 un izvor de lumină, şi mai lasă-mă lângă un copac

unde iarba mă sângerează până la glezne

s-ascult sămânţa cum creşte-n lumina lunii;

cad frunze, draga mea, e toamnă,

ne ducem parcă în paradis până la marginea lumii,

se uită arborii triştri la noi şi stelele ni se scutură-n cap

cum îngenunchem pe pragul de lemn al casei noastre.

 

luni, 27 octombrie 2014

Anunțuri
h1

ţara lui Pann

21 Octombrie 2014

ţara lui Pann

hei, a sosit Pann pe câmpii cu toamna,

unde eşti tată, unde eşti mamă, unde sunteţi voi bunici,

să veniţi încă odată să vedeţi ce e pe-aici;

ieşi tată din  groapă, ieşi mamă din groapă,

veniţi la agapă

că s-au copt strugurii-n vii,

sufletelor voastre dragi

ce-au dormit în colivii

 le-am păstrat două pahare

 ca să beţi şi voi din ele,

din stropul vostru de muncă,

vinişorul de pe luncă…

veniţi să vă dau de pomană mere

din bătaia vântului

să vă sărute pentru ultima dată

Pann, fiul pământului…

de când aţi plecat voi, s-au rărit pădurile,

au încărunţit văile, s-au înmulţit potăile,

ţara lui Pann e tot mai săracă an de an,

au dispărut din sat cirezi,

se plimbă moartea prin livezi,

pe şesuri vaste, prin noroi,

s-a umplut lumea de moroi,

ce vin acum, la ceas de slavă,

ca să mai taie câte-o glavă,

clopotul nostru încet-încet nu va mai bate,

se-aud sunând doar scândurile mari

prin brazii-nalţi pe care ăştia-i rad,

codru cu codru şi brăduţ cu brad;

aşa e viaţa făcută, dragă frate,

în lumea turtită, întinsă  pe coate,

prea multe necazuri, prea mute păcate,

cine să mai facă dreptate?…

 

duminică, 19 octombrie 2014

h1

Mona Lisa

18 Octombrie 2014

 Mona Lisa

de ce surâzi Mona?

aştepţi cumva

pe Cupidon

sau visezi

cum patima

suspină

de dragul unui pui de dor?…

zâmbetul tău

miroase a trădare,

misterul tău

care cuprinde

tot cerul şi pământul

la un loc

e-un joc al dragostei

perfide

care-a trecut

prin iad şi foc.

 

sâmbătă, 18 octombrie 2014.

 

 

 

 

h1

peisaj de toamnă

12 Octombrie 2014

peisaj de toamnă

 

 

eu nu mai ştiu dacă sunt viu,

poate c-am murit demult;

doar umbra mea se lasă grea

prin toamna despletită,

copacii trec pe lângă mine

scuturându-şi din ei ramul,

trec şi stele,

peste lanţuri de tăcere

şi livezi goale de verde

printre frunze parcă dorm,

trec cirezile de nori

peste cumpănă-n apus,

a rămas acolo sus

ciutura cu visuri moarte,

jos, fântâna părăsită,

prin izvoare să ne poarte

drumul nostru pân la moarte

şi-un inel de piatră scumpă,

în iluzia pustie,

să ni-l puie peste tâmplă

c-o floare de iasomie

şi-n mormânt frumos de domn,

să ne-astâmpere de somn.

 

 

duminică, 12 octombrie 2014

 

 

 

 

h1

iubito

5 Octombrie 2014

iubito

 

 

iubito,

mută lacul tău în mine

cu nuferi cu tot,

sporeşte-mi inima

c-un zâmbet fermecător,

coboară-n lut

şi dă-mi ţărâna ta

la ceas de amurg

să mă-nfăşor

în mirosul ei,

diafană făptură,

cu zâmbetul tău,

aduci munţii în inima mea

şi toamna

 mi-o prefaci în poezie..

 

 

duminică, 5 octombrie 2014

 

 

 

 

 

h1

30 Septembrie 2014

codrul s-a rărit de frunză

 

 

codrul s-a rărit de frunză

e târziu şi vântu-aleargă,

unde-am fost oare cu tine,

mersul tău mă ameţea,

tu veneai din lumi străine

ca să-mi tulburi toamna mea.

unde rămăsese timpul

care sărăcea copacii?

frunza lor luată de vânt…

auzeam râul cum plânge

şi mi te chemam în van,

toamna –n care  delirai

era iad şi era rai,

sâni amari la gura mea

cu stamine şi parfumuri,

în culori de peruzea,

rătăcind mereu pe drumuri…

fericiţi muream în doi

într-un dulce somn divin,

fericiţi doar amândoi,

îmbătaţi de-un tainic chin.

singură deschizi fereastra

 să auzi toamna prin munţi,

delirând cu amintirea

celei mai frumoase nunţi…

 

duminică, 28 septembrie 2014

 

 

 

 

 

h1

hai…

27 Septembrie 2014

hai…

 

hai să ne ducem departe

 de durerile noastre,

să semănăm garofiţe-n grădină,

să ne declarăm inocenţi

 într-un spital de nebuni,

să uităm data naşterii

şi s-o luăm de la cap,

să convingem fantomele

 să stea cât mai departe de noi,

să lăsăm tristeţile

la capătul lumii;

vino mai aproape iubito,

apropie-te de malul meu,

nu lăsa noaptea

să curgă în singurătate,

nu lăsa lacrima neştearsă pe ochi,

nu lăsa singurătatea

să se lovească de întrebări,

vino  mai aproape, iubito,

că toamna ne cheamă

să ascultăm nocturne de Chopin.

 

sâmbătă, 27 septembrie 2014