h1

apus

1 Noiembrie 2014

apus

 

noiembrie -n gravuri de catifea,

încă mai sunt ţipete prin grădină

şi frunzişul care lunecă galben

încă mai sună a ocarină spartă,

prin ziua scurtă se revarsă uşor

picuri de amintiri, fluvii moarte,

turme de dealuri din copilărie,

podgorii şi pescăruşi desenaţi pe cer,

chipuri şi voci care-au murit

în sufletul meu, şi mereu clopotele

depărtându-se ca nişte cirezi

într-o pădure de vis prădată

de flutiri albi şi de păsări albastre,

s-a desfrunzit şi gura ta de acel roşu

care mă ameţea,cuvintele se risipesc,

norii vin în haite să ne-nvăluie

cu ruine de amintiri care-ţi umbresc

obrajii tăi atât de îmbujoraţi altădată,

gura ta, fântână seacată de izvoare,

s-a topit în cântec de liră,

ochiul meu nu mai întârzie

pe gleznele de viori care cântau,

acum e tăcere, cerul se dilată,

pustiiri de toamnă fluidă care alunecă

prin geamuri, procesiune de nimfe,

plutim peste lucruri cu aripi de ceară,

ca doi zei morţi printre ruinele

unui apus târât prin  Insulele Fericiţilor…

 

 

 

sâmbătă, 1 noiembrie 2014

 

 

 

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: