Archive for Noiembrie 2014

h1

pe-o gură de han

13 Noiembrie 2014

pe-o gură de han

 

 

în plopii impari

migrează silabe de rugă

şi nuduri dispar

prin golfuri de ceaţă,

pagode de crini

 pe frunzele moarte

se zbat peste brume

cu dorul de viaţă.

 

o harfă-i văzduhul

şi frunzele zburdă,

gura de rai

 în  vâltori de potop,

trec păsări

 pe –un cer de leurdă

precum caii de vis

 pe-un câmp în galop.

 

retrage-te, poete,

pe-o gură de han

bea vin din podgoria

viselor noastre,

intră-n jocul de mim

al bătrânului Pann

ca Nichita în orele

 de deliruri albastre.

 

joi, 13 noiembrie 2014

 

 

Anunțuri
h1

trecătoaremai sunt toate…

12 Noiembrie 2014

trecătoare mai sunt toate…

 

toate-s trecătoare, dragă,

sentiment torențial,

a trecut o vară-ntreagă,

am suit încă un deal,

a trecut și toamna bearcă

frunzele filozofau,

ne-nvăța Socrate, parcă,

oamenii încă oftau,

iar decembrie ne țese

lungi covoare de zăpadă,

plouă, Doamne, cu mirese,

tot norocul să ne vadă,

Penelopa pânza-și țese,

așteptând a câta oară,

ninge, Doamne, îngerii

în covoare de alb pur,

peste valea plângerii,

ca-n rajahii din Jaipur,

ascult sunete de flaut

din trecut brâncovenesc,

caut și nu știu ce caut,

parc-aș fi cocon domnesc,

joacă zaruri Dumnezeu

peste suflețelul meu,

adu-mi, doamne, ochii murgi

coborâți ca demiurgi,

făptura ei cea suavă

cu țâțele de otravă,

așa cu coapsele goale

ca două mănuși de oale,

mai fă și tu o greșală,

în lumea transcedentală,

pune-mă la munci, blesteme,

cu ocări de crizanteme,

să mă-mbolnăvesc, să zac,

într-o pădure de mac,

pe un plai de iasomie,

așa cum îmi place mie,

să-mi tragă oasele albe,

nouă fete, nouă salbe,

și cu umbra după mine,

să plâng lacrimă de mire.

 

e amiază,-i paradis,

mi-a venit dorul de scris,

am oprit noaptea în rai

ca să dau versului grai,

se-aude vântul lingău,

lovind streșina în hău,

la fereastră-mi trec toți cerbii

așa triști, de dorul ierbii,

iar pe boltă-n înălțimi

trec sute de heruvimi,

cântând corul Domnului

la ușa creștinului,

se aud colindele,

fierb în tindă blidele,

la fiertura cea de os

s-a lăsat însuși Cristos…

 

h1

poemul meu

11 Noiembrie 2014

poemul meu 

 

poemul meu

 se pierde-n toamna

ce-și scutură frunzele

 pe umărul munților,

apele curg în eternitate,

buciumă codrul,

e vremea nunților.

 

cântă Iancu

din șapte fluiere,

peste Carpații noștri

 de dor,

se-aude doina

 prin Apuseni,

toamna copacii

 nu mor.

 

poemul meu

 spre stele zboară

curg rimele

ca apele-n prund,

se-aude buciumul

a câta oară

jelind durerea

 din joc secund.

h1

amânare

6 Noiembrie 2014

amânare

 

 

Eu fac un pas şi mut o zi

Între a fi şi a nu fi

Şi ca să nu trăiesc în van,

Mai mut o toamnă şi un an.

 

Mai mut o toamnă înspre veci

Prin timpurile noastre seci

Şi mai amân o iarnă iar

Din calendarul iulian.

 

Amân şi iarna care vine

Cu sărbătorile creştine,

Las libere divine punţi

Să treacă moartea peste munţi.

 

Mă plimb uşor ca printre astre,

Prin depărtările albastre,

Şi orb, bătrân, ca şi Homer

Mă sui cu Domnul pân la cer.

 

În ora liniştii rotunde,

Când orice lucru îmi răspunde,

Eu stau şi umbrele îmi ţes,

Le dau contur şi înţeles.

 

Mai sriu şi câte-o suvenire

Cu mâna aprigă, subţire,

Mai răscolesc şi prin albume

Să mai descopăr câte-un nume.

 

Se duse vremurilor voga

Când beam târziu cafeaua moca

Cu zeii din bătrâna vatră

Cu nemurirea lor de piatră.

 

Se-aude prin Levant un vaer,

Ce trece-aşa uşor prin aer,

Se face timpul iarnă, vânt,

Se culcă liniştea-n cuvânt…

 

 

joi, 6 noiembrie 2014

 

 

 

 

 

 

h1

elegia toamnei

5 Noiembrie 2014

elegia toamnei

 

a căzut în toamnă amurgul plin de somn,

în mine întârzie o linişte suspectă,

cuvintele îmi vin ca foile-ntr-o carte

şi din oglinda goală răsar culori de orgă;

se scaldă-n bruma dealurilor zarea

şi eu măsor cu ochiul depăratarea,

tăcere e ca la-nceputul lumii,

fior rotund ce moare ca un dor,

eu îmi aştern în mine pat de taină

ca să visez în el ce mi-a fost drag:

ochiul tău de cicoare şi buza trandafir,

salcie plângătoare, lângă ruinele  tale

aş sta o viaţă-ntreagă să-ţi şterg

 lacrima udă din irişii-izvoare, fântâni

 de dor,pierdute, secate de dureri;

vise fantomă cu vele mari de stele

vin din adâncuri în semicercuri grave

şi mi te poartă ca pe o regină

prin câmpul îngheţat cu amintiri

pe unde toamna jefuia copacii

şi verbele nebune alergau după tine

să-ţi îmbrăţişeze ramurile braţelor

crucificate pe irişii mei beţi.

voiam să fugim departe în Ţara Nenăscuţilor

urlând, alergând, prin lumină,

lângă genuchiul tău fantastic, virginal,

scris parcă în cuneiforme în aur-argint,

revelaţie, alergând, orbecăind

spre o fericire numai a noastră,

numai şi numai a noastră;

deschid poarta unui vis ca pe o carte,

acolo locuiesc sunete, vocale, consoane,

vocea ta, poezia ta, chipul tău, viaţa noastră,

acolo unde turlele catedralei s-au prăbuşit,

acolo unde ni s-au năruit visele,

acolo unde drumurile noastre s-au făcut cruce,

acolo unde ni s-a-ntunecat zarea,

acolo unde din lacrimi am făcut un fluviu

în care ni s-au înecat speranţele,

acolo am scis un poem din care au rămas doar visele…

 

marţi, 4 noiembrie 2014

 

 

 

 

h1

apus

1 Noiembrie 2014

apus

 

noiembrie -n gravuri de catifea,

încă mai sunt ţipete prin grădină

şi frunzişul care lunecă galben

încă mai sună a ocarină spartă,

prin ziua scurtă se revarsă uşor

picuri de amintiri, fluvii moarte,

turme de dealuri din copilărie,

podgorii şi pescăruşi desenaţi pe cer,

chipuri şi voci care-au murit

în sufletul meu, şi mereu clopotele

depărtându-se ca nişte cirezi

într-o pădure de vis prădată

de flutiri albi şi de păsări albastre,

s-a desfrunzit şi gura ta de acel roşu

care mă ameţea,cuvintele se risipesc,

norii vin în haite să ne-nvăluie

cu ruine de amintiri care-ţi umbresc

obrajii tăi atât de îmbujoraţi altădată,

gura ta, fântână seacată de izvoare,

s-a topit în cântec de liră,

ochiul meu nu mai întârzie

pe gleznele de viori care cântau,

acum e tăcere, cerul se dilată,

pustiiri de toamnă fluidă care alunecă

prin geamuri, procesiune de nimfe,

plutim peste lucruri cu aripi de ceară,

ca doi zei morţi printre ruinele

unui apus târât prin  Insulele Fericiţilor…

 

 

 

sâmbătă, 1 noiembrie 2014