h1

bătaia vântului

30 Octombrie 2014

bătaia vântului

pădurea-n odăjdii de toamnă,

suvenir, silabe, descânt,

potecile-nveşmântate în zale

se-ntorc în mormânt.

 

pe sub boltele-nalte ale tăcerii

se-ascunde ecoul târziu,

aripa răscrucilor

rupe şi sperie tot ce e viu.

 

cerne cerul aur şi scrum,

nimeni nu se-aude în noapte,

nimeni, nimeni nu e pe drum,

doar umbre şi şoapte…

 

lângă trofeele frunzelor,

fie-mi pletele tale

salcia care mă tremură

lângă ape, agale.

 

sărutul tău fermecat,

lacrimă,pe pleoapele-mi reci,

vis ne-mplinit şi uitat

peste durerile seci.

 

degeaba strigă glasu-n deşert:

unde mi-s visele,

unde izvoarele, unde eşti mamă?

nimeni nu mă mai strigă,

nimeni nu mă mai cheamă.

 

cânte pasărea nopţii,şuiere şerpii,

până-n viul pământului,

peste firul verde al ierbii

se-aşterne bătaia vântului…

joi, 30 octombrie 2014

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: